în fiecare zi
e naște în oglindă un alt eu
care învață să îți iubească tristețea
conturul, ochiul, blestemul
incinerabil
artificial
smintit
nu mă lăsa corijentă în dragoste
mă străduiesc
să-mi fac inima mândră
chiar dacă știu că niciodată nu voi obține premiul întâi
că podiumul tău e deja ocupat
în fiecare altă zi
îmi culc fricile la pieptul tău
ești primul demon care mi-a împrumutat zborul
mă înalț în abisuri
cad în nori
nu știu de unde să te încep iubind
unde să te sfârșesc în ură
sufletul meu e din ce în ce mai neîncăpător
am poleit trădarea ta
m-ai despicat în urlet
un uragan dresat să distrugă tot ce iubește
amor(tizor) de durere
în fiecare nouă zi
condamn lumina
zorii răsturnați în colaps
mă rog să-ți fie milă de reflexia mea
de umbra mea
de răceala care ne separă oasele
în fine
în fiecare zi
voi inventa o zi numai a ta
o literă din alfabet
un alt alfabet
să am tot atâtea litere
câte zile aș vrea să le petrecem în afara clepsidrei
ars longa, vita brevis
întunericul se subțiază
alunec în clinul dimineții de sticlă