1.

Și-am crezut că-s ce-ți dorești caci am fost îndeajuns de norocoși sa ne întâlnim întâmplator de spontan in lumea asta meschină, plină de strigăte de ajutor, de nopți nedormite și zile cu lacrimi șiroaie, caci am crezut ca-i de ajuns sa ne adoram cuvintele prea senile pentru unii, prea nebune pentru normalitate și prea normale pentru nebunie, caci am crezut ca ochii care se văd nu se uita, iar nuanța pământie a ochilor noștri nu se poate contopi cu nuanțe de regrete, caci ți-am citat din ale mele scrieri și te-ai bucurat, caci am împărțit stări și sentimente, nopți târzii pline de regrete, caci îmi erai Veronica unui Eminescu total neacomodat cotidianului democratic, dar nu am fost de ajuns cu tot ce am, cu ideea mea nebuna de dans contemporan pe putreziciunea ruinei propriului cămin, de vals fanatic sublim…