Blog

Copilul mării   Să simt marea cum îmi mângâie corpul plin de răni deschise, Briza să mă poarte cât mai departe de mal Și să-mi

Oglindă de păcate O bucată de carne pe un piedestal plin de putere, O frântură de suflet lăsat să se amăgească Amar și acru a

Monstru uman Nu știu dacă a fost dragoste la prima vedere sau la primul sărut, Știu doar că se simțea real, autentic Se simțea a

Accident în piața Amzei Martie târziu cu ploi reci de vară ne-a prins iubirea noastră, Pe străzile pustiite de atâta aglomerație urbană Paris nu mai

Ultimele portocale  Credeam că nu vrei sau nu poți, nici nu-mi aduc aminte cu exactitate fragilitatea din vorbele tale, Să fie oare, “nepotrivire de caractere”

Legături bolnăvicioase  Vreau doar ascultare și o mică îmbrățișare când lumea se dărâmă,  Vreau cel mai zemos râs, vreau că vreau să vreau 6 portocale

marlboro 7 scurt Portocale, zmeură și vanilie, Mirosul tău din zilele târzii de vară Tutun ce-mi descântă pleoape și tâmple, Soare ce-mi bate pe spatele

la mine în casă Liniște și avânt e tot ce n-am avut, Glas și pas, turcoaz-portocaliu e ceasul de pe marele hol Ferestrele-mi sunt deschise

eu am să-l schimb Confuză îmi e trăirea în viața ta,  Abruptă și nesigură, deși mă ține strâns frânghia  Fac eu prea greșit, de atâtea