4. INTANGIBILA PERFECȚIUNE

Privesc

În oglinda sufletului

Și observ

Cum spiritul meu

Apune

În abisul deznădejdii.

•

Mă arunc

Într-un abis necunoscut,

Fără să știu unde ajung,

Dar mă arunc,

Mă las purtat de vânt,

Pe aripi de timp

Mă avânt.

•

Îmi înalț privirea spre abisul albastru

Al cerului

Și simt cum sufletu-mi se umple

De puritatea albastră a abisului.

•

Privesc în gol,

Confruntând soarele,

Într-un moment

De nesăbuință încrezătoare.

•

Privesc

Prin oglinda minții mele

Și tind

Spre dobândirea fericirii,

Dar

Sufletul meu se întristează

În neputința de-a o atinge.