5. HIMERICA PERFECȚIUNE

Pe aripi de vultur mă pun,

Lăsându-mă ascuns de ochii lumii,

Planând peste mări,

Înconjurând piscuri de munți,

Privind cu ochi pătrunzători

Mișcările aleatorii a tot ceea ce mișcă,

Trasând o linie sinuoasă

Printre crestele paucilare, cu brazi răzleți,

Luând de mână stelele,

Lăsându-mă dogorit de soarele arzător,

Înfruntând furia crivățului.

Stau în umbră cercetând,

Trec peste orice hop acaparând esențialul,

Avansez ca o spirală tot mai mult

Către țelul meu,

Străpung cu privirea de sus tot drumul parcurs,

Urc și cobor

Fiind împuns de spini către ascensiune.

Sunt cât mai aproape de perfecțiune,

Dar știu că nu o pot atinge,

Înfrunt orice primejdii pentru a-mi asigura poziția.

Viața este un vultur,

Doar dacă alegi să nu fie oaia –

O pradă pentru orice prădător!