6. Câmpia de la apus

Pe câmpia de la apus

Stau și îmi șoptesc un gând.

Îl las să zboare, departe

Vreau ca vântul să mi-l poarte.

•

Un sentiment de neîmplinire,

Ce îl zăbovesc de zile

Pe la coate mă petrece,

Înspre ochi să mă înece.

•

Adierea poartă amintiri

Și le duce departe, până le va împlini,

Dar pe a mea n-a vrut s-o ia

Și eu tot nu pot uita.

•

Toate se schimbă,

Toate vin și pleacă precum ploile de vară,

Însă eu rămân aici

Retrăind în termeni cosmici.

•

Se repetă și se tot repetă,

Dansul stelelor de la apus—sunt incompletă,

Sunt un rege printre morți,

În ce scop să te implici?

•

Amintirea lui va îmbătrâni cu mine

Sau va zăbovi tânăr si nemuritor printre ruine

Murmurând tot ce n-a spus

Pe câmpia de la apus?