12.

Și te-am șoptit pe buze mute

și te-am purtat in așternut

și-am râs zile

și-am plâns nopți

și între noi a fost nespus

și între noi a fost iubire

caci de-ar fi fost neștire

te-aș fi iubit pan’ la apus,

dar egoismul nu mă lasă sa te uit,

sa dau uitării ce aveam noi aici departe de lume,

și-s egoistă că te vreau, atât de tare,

că iubesc să te privesc,

să te-aud cum îmi vorbești

și îmi șoptești ecouri vagi

și mă lași să-nnebunesc,

adorând să mă scufund în ochii tăi albaștrii,

să mă las dusă de val căci te iubesc.

Și dacă ar fi fost să se întâmple,

te-aș fi iubit neaparat,

căci de-ar fi fost să se întâmple

s-ar fi întâmplat fără apus…