Înoată în apa minții negre
Cutreieră ape cu cuore de gheață și iz de rock psihedelic, în pâcla ce-a furat fumul de țigară și l-a adoptat pe post de suflet – apa-i tulbure. Înoți în contrasens, cu corpul greu și plin de ace ce sclipesc în ochii sticloși ai apei și pe autostrada lichidă ți se intersectează pupilele goale de alt trup gol, cu carnea moale și aproape topită, ființa aia ești tot tu. E traficul aglomerat în apă, te-ai oprit în mijloc și vezi cum treci tu pe lângă tine. Respiră, inspiră. Apa minții e neagră, acum în sinusurile tale, ți se urcă până la urechi și-ți preschimbă părul în funingine. Timp de meditație, intră înapoi în corpul tău, căci membrele s-au desprins deja de tine și înoată nebun ca-ntr-un concurs intens de înot. Câștigă mâna stânga că a plecat cel mai departe de tine, pierzi tu că acum ești doar un bust ș-un cap cu mațele creierului încurcate-n labirintul agoniei. Confuz, dar instinctiv apuci unul dintre capetele tovarășe și-l tragi cu putere aproape de tine, în speranța că-ți vei putea schimba mintea cu una în care biroul e aranjat strategic și tot ceea ce ai nevoie se găsește-n sertar. Tragi atât de dement firele de păr, încât acum îți dansează slab în lanul palmei plin de bătături. Ce război se poartă-n ape!