Paisprezece

Și a fost odată un om, ce-a întrebat universul așa: „Poetul m-ar iubi pe mine sau mi-ar iubi tragedia vieții?” Răspuns nu a primit, însă a știut că nu-i singura persoană care se întreabă acest lucru. Așa că, vântul și-a atribuit misiunea și a plecat în căutarea unui răspuns sau a unor mai multe, în funcție de ceea ce avea să afle în urma expediției. Bătând agale în toate direcțiile și în locurile știute și neștiute de om, vântul a dat de câteva cuvinte scrise tremurat pe un perete, cuvinte care spuneau așa: „Cu fiecare sărut pe care mi-l oferi, devin din ce în ce mai bolnav”. Vântul a stat pe gânduri, încercând să descifreze mesajul. „Bolnav?” se întrebă acesta. „Cum adică bolnav? Să fie oare vorba despre a fi bolnav de durere?” Ce-ar spune un poet despre aceste cuvinte? Bolnav, căci sărutul a furat lacom din împărăția proaspătă de oxigen, a făcut plămânii să se simtă groaznic de strânși și lipsiți de aer, acum prizonierii claustrofobiei în coastele ca de gratii, bolnav, căci sărutul s-a simțit ca o otravă, ca o substanță ce-ți fură simțurile, ca o durere ce te lasă fără respirație și ca un teribil sugător de sânge, ce de această dată suge sufletul și esența celuilalt om de la capătul buzelor învinețite. Asta să fie ceea ce a simțit autorul cuvintelor? I-a curs oare o amară otravă, lent, lent, ca un lichid negru și gros, plin de tot ceea ce-i mai nenorocit pe lume, s-a simțit oare ca un sărut al morții, venit ca de la cel ce a înghițit dintr-un foc nenumărate suflete, cel ce-n oase poartă vechi și șterse urme de vieți, a fost oare sărutul atât de otrăvit și blestemat, de s-a prelins durerea încet pe esofag, ca mai apoi să ajungă la inimă și s-o preschimbe-n întuneric? Doar autorul știe ce înseamnă acel bolnav. Așadar, poetul ar iubi pe cineva sau i-ar iubi tragedia acelui cuiva? Doar poetul știe. Vântul nu a aflat răspunsul, căci până la urmă vântul nu-i poet. Și n-are el de unde să știe ce-i în mintea și în sufletul tuturor poeților. Nimeni nu știe. Și asta-i ceea ce face poezie. Și poetul să fie poet.