Femeia și borcanul de ciocolată

Îndreaptă-ți pașii mici în acorduri de tocuri pe asfaltul străbătut de atâtea povești, spre viitorul în care ai fost împinsă. Îndreaptă-ți spatele demn și cu gesturi pline de feminitate dă-ți părul de pe fața brăzdată de lacrimi. Lasă lumii la vedere acei ochi scăldați în raze de soare. Și pentru ce atâta durere pentru o ființă atât de fragilă? Femeia e făcută să îndure cele mai cumplite dureri și poartă pe umeri perpetuarea speciei lor. În spatele fiecărei dintre noi, femeile puternice, stă ascunsă plină de vină o poveste în care nu a avut de ales. Ești pusă în situația în care sufletul tău rămâne, chiar și pentru tine, undeva la fundul borcanului cu ciocolată. Dar ceea ce mulți dintre noi știm, ce rămâne la urmă are gustul cel mai dulce. O să vină cineva cu degetele îndrăznețe și o să le bage în borcan, până la fund și pe toți pereții, luându-ți sufletul în palmă și sărutându-l cu poftă. O să mai treacă o perioadă, cum rămâne gustul dulce după un fursec, care se duce la prima înghițitură de apă și o să rămâi cu borcanul gol și fără suflet. Iar tu o să rămâi mereu cea mai dorită!