Pe gânduri

Mă îndreptam spre casă. Mergând cu căștile în urechi și ascultându-mi muzica preferată care mă ajuta să evadez din această realitate nu tocmai binefăcătoare, am început să observ oameni. Am încercat să intru puțin în mintea fiecăruia, păstrând uneori contactul vizual puțin cam prea insistent sau chiar obsesiv, dar chiar voiam să aflu ce gândesc. Ce gândesc oamenii când sunt urmăriți de o privire enervant de curioasă. Ce gândesc oamenii când se întorc de la serviciu sau de la oricare altă rutină, iar liniștea le e întreruptă de alte gânduri întrebătoare. Se gândesc la ce vor face când vor ajunge acasă, ce le vor spune celorlalți membrii ai familiei, ce activități mai au de îndeplinit până mâine, câte lucruri bune și câte rele au făcut astăzi, cât de mulțumiți sunt de performanțele lor, câte zile au mai rămas până la următoarea vacanță și unde și-o vor petrece? Oare se gândesc la mine și se întreabă de ce sunt atât de dubioasă? Oare le-am tulburat puțin liniștea minții cu privirea? Oare își vor aduce aminte de mine și mâine când vor trece prin același loc? Atâtea întrebări am încât am căzut și eu pe gânduri. Eu îmi voi aminti de ei.