În larg

Aș vrea să-ți fiu val să te port în larg și să te clatin blând înapoi la mal. Să-ți arăt iubirea ducând spuma mării până la ale tale picioare. Aș vrea să-ți fi fost muză, sirenă sau chiar pânză, să-ți văd chipul brăzdat de adiere în mijlocul mării la miez de noapte în văpaia plăpândă a unei lumânări. Am vrut să te aștept, să te întorci din mare, să-mi fii căpitan, să-ți fiu însoțitoare. Îți aud din nou vocea, ce murmur liniștit ca marea dimineața și briza-n asfințit. Simt o chemare și simt liniște când pe plajă umblu în picioarele goale. Oare mă cheamă iubirea? Mă chemi în larg, aproape de tine, căci ai plecat fără să te uiți înapoi, nu ți-a păsat de mine. Erai doar tu cu marea, marea ți-e soție, depărtarea ne apropie când aceasta se înfurie. O să ne regăsim cândva și ne vom aduce aminte că ne-am iubit fără să știm și mai ales fără limite. Ne vom regăsi cândva și vom râde, căci am trecut unul pe lângă celălalt și ne-am îmbrățișat în umbre. Atunci când ne vom regăsi, va fii pe lăsatul serii, eu pentru tine voi însemna o altă spumă a mării.