Blog

Suflete prinse în dans A întins mâna să o ridice de pe pământul rece unde zăcea înecată în lacrimi. A apropiat-o de pieptul lui și

Venin Ți-am prins sufletul abandonat pe buzele prăpastiei și ți-am bandajat de trup spre vindecare demnitatea. N-am cutezat să te las să cazi nicio secundă

Odaie Privesc pe geamlâcul între deschis pe care frigul intră până în măduva oaselor, sperând că ai să pătrunzi și tu la fel de adânc

Femeia și borcanul de ciocolată Îndreaptă-ți pașii mici în acorduri de tocuri pe asfaltul străbătut de atâtea povești, spre viitorul în care ai fost împinsă.

Azi scriu iar despre noi Astăzi am ales să scriu iar despre noi, despre cum am pășit în aceleași direcții, despre apogeu, despre noi ca

Pentru mine Am să scriu un poem, Pentru mine. Nu prea lung, Ci atât cât se cuvine, Aceeași măsură ca a tuturor. Privește tinerețea mea

O dimineață Un colț de soare ce pătrunde încrezător printre crăpătura formată între draperiile argintii, lăsată de fapt peste noapte spre a intra în siguranță

șapte S-a lăsat un întuneric mult prea dens pentru ochii mei ce iubesc lumina aurei tale. Este ora șapte și suspin în umbră pentru că,

Zbârcit Lăsăm amprente pe lucruri cu degetele noastre pline de grăsime și din urma zbârcită pornește un nou început. De acolo pleacă o poveste și

Ceva obișnuit Nu știu ce cuvinte aș putea să scriu despre tine că tot ce ni se întâmplă mi se pare doar un vis. Ai