Rose

”În amintirea ta torn pe gât ultima gură de vin rose, că mi-au rămas în minte buzele tale roșii și pielea catifelată ca petalele unui trandafir. Iubito, ai plecat mult prea devreme și m-ai lăsat în pustietate, debusolat și m-ai dezechilibrat emoțional. Ai luat cu tine și ultimul strop de încredere bărbătească pe care m-am chinuit împreună cu mama să mi-o clădesc în copilărie. Ai luat cu tine umbra unui bărbat sigur, sper să te îmbraci cu ea cum te îmbrăcai cândva cu acea cămașă albă, înainte să o rupi la începutul acelei partide de amor. În cinstea ta!”

”În amintirea lui, a celui care mi-a fost drag și care mi-a intrat în suflet cu forța, făcându-și loc în mintea mea precum își fac furnicile loc printre crăpăturile unui pământ uscat, îmi umplu pentru a nu știu câta oară, cu vin rose, acest pahar. Umplu pahare pentru că nu îmi mai pot umple sufletul cu tine și cu parfumul tău ca atunci când inspiram adânc aflându-mă la pieptul tău. Bărbăția ți-ai pierdut-o atunci când ai câștigat feminitatea altei femei și ai pus-o la loc de cinste, lângă a mea. Cu cel mai scump vin, închin pentru cea mai ieftină persoană.”