Ființa

Am simțit cum se naște un om, am simțit lumea, iar acum fac parte din ea. Am simțit cum se naște o stea, am simțit căldură, iar pe cer a apărut pentru scurt timp o lumină străvezie ce mi-a rămas încă în ochi. Am simțit cum se naște un izvor, am simțit libertate, iar dintre stânci abrupte a început să curgă iubirea ce mi-a rămas încă în suflet. Am simțit cum se naște un copac, am simțit putere, iar din pământ a izvorât viața ce-mi curge încă prin vene. Am simțit cum se naște o speranță, am simțit siguranță, iar trupul s-a scuturat de tot răul ce-l dezechilibra. Am simțit cum moare o stea, am simțit răcoare, iar de pe cer lumina s-a stins când am închis încet ochii. Am simțit cum moare un izvor, am simțit robie, iar tot sufletul mi-a fost secat de iubire. Am simțit cum moare un copac, am simțit slăbiciune, iar pământul se hrănea acum cu viața din mine. Am simțit cum moare o speranță, am simțit îndoială, iar pe trupul meu s-au așezat cele mai grele poveri ale lumii. Am simțit cum moare un om, am simțit nimicul, iar acum fac parte din el.