În locul ei trebuia să fiu eu…

Abandonează pe birou jurnalul cu paginile gălbui și își ridică privirea asupra sa, în reflexia oglinzii. Observă doi ochii triști, albaștri. Își remarcă trăsăturile feței, perfect conturate. Își privește apoi mâinile, umerii, sânii. Era întreagă încă, însă se simțea incompletă.

De-ar fi putut să arunce, preț de câteva secunde, o privire în interiorul oglinzii, căutându-și sufletul. Dar nu putea, și nu oglinda era cea care o împiedica, ci propriile ei temeri. Dacă sufletul i s-ar afla în spatele oglinzii înalte, beat de dor și neiubire, n-ar fi știut să îl îmbrățișeze.

A preferat astfel să întoarcă spatele oglinzii și a ieșit în societate, cu buzele rujate, cu chipul fardat, pe tocuri înalte. Unul după altul, pas după pas, picioarele o purtau tot mai departe de ea, de adevăr. A ales minciuna cel mai greu de suportat și a îmbrăcat-o într-o rochie neagră, superbă, de seară.

— Să ciocnim în numele iubirii! Se aude o voce pe fundal, urmată de râsete.

Paharele sus! La control, sufletul îi este beat sub picioarele lor.

Se îndepărtează după un timp, de petrecere. Îi privește și observă subtil cum își îneacă ei realitățile în alcool. Par fericiți, zâmbesc, însă ea știa că măștile aveau să cadă până la finalul serii.

— Și totuși, în onoarea cui petrecem? Întreabă un el mai tânăr.

— Îi vezi pe cei doi de acolo? Întreabă ea, privind cuplul din sală. Astăzi ei și-au unit destinele. Și am venit și eu. Neinvitată. Însă era necesar să fiu prezentă. În locul ei, trebuia să fiu eu…

„Nu mi-am imaginat niciodată că voi participa la nunta ta în poziția unei simple invitate. Neinvitată, de fapt. Cum am aflat? Am auzit voci ce spuneau că m-ai uitat și mi-am impus să nu le cred. Însă vocile aveau dreptate. Te privesc dintr-un colț al acestei săli înghesuite și îmi place să cred că te protejez, chiar dacă nu îmi fac simțită prezența. Te-ar deranja să intervin, să o felicit pentru că te-a cucerit. S-ar agita. Te-ar certa. N-ar înțelege de ce sunt aici. Prefer să tac. „Pentru totdeauna.” Și sper că o vei iubi așa cum i-ai promis. Pentru totdeauna.”

I-ar fi lăsat acea scrisoare, dacă ar mai fi contat…