Captivă

Vrei să știi și ce nu știi,

gândurile

pe care nu le poți citi

când buzele îmi sunt

mușcate de dor?

Mă tem să iert și să uit,

să ucid

motivul principal

al insomniilor de vară,

să caut și să nu găsesc

un alt sens

al existenței mele mici

pentru întreaga omenire.

Încă plâng și mă frământ

când nu-i nimeni

să mă certe

pentru cum nu știu să uit,

deși merit asta.

Am ales să nu urăsc,

deși ar fi fost ușor

să arunc departe

sacii grei cu amintiri

uitați în podul vechi al casei

de la țară.

Vrei să știi și ce nu știi,

gândurile

pe care nu le poți citi

când buzele îmi sunt

frânte de dor?

Mi-e teamă de mine

în absența ta.

Eliberează-mă.