la suprafață
poartă cu grijă emoțiile, maschează atacul
de panică și zâmbește, deși simți cum îți tremură
picioarele și speri să nu te prăbușești de pe culmile
minții înghesuite de frici, mari și mici, adânci,
despre oameni pentru care nu contezi.
ți-a fost impus să te arunci în marea oglinzii
ce ți-a fost oferită când ai devenit femeia pe care toți o vor:
societatea nu este despre tine, însă te trage de păr
dacă nu te rujezi în exces și nu porți decolteu. nu lăsa
să se vadă șervețelele in care ți-ai aruncat identitatea &
vocea & frustrările că te-ai născut femeie într-o lume
în care gunoiul se îndeasă sub preș, iar traumele sunt
ignorate.