Rânduri pentru mama

Nu am scris niciodată despre tine…

Poate pentru că indiferent de cât de mult mă agăț

de limba pe care o vorbesc, nu știu să scriu

despre dragostea pe care ți-o port. Din ochiul tău căprui

ai rupt să îmi oferi mie, neegoist, nejustificat,

primului tău copil, plămâni cu care să îți respir ființa

și o gură cu care să îți mănânc cei mai frumoși ani din viață.

Nu cunosc ce înseamnă să porți pe brațe două mărgele verzi

și un căpșor bălai, în timp ce sub tălpile goale

ți se prăbușește lumea. Erai doar un copil.

Doctorul ți-a crăpat sufletul, însă tu ai urlat de fericire.

Deși aveai doar cincisprezece ani, ai ales să te frângi pentru un chicot.

Nu știu să scriu despre tine. Poate pentru că toate cuvintele

lumii pe care o cunosc

nu sunt suficiente pentru a descrie iubirea pe care am cunoscut-o în ochii tăi blânzi, mamă.