Continuăm să existăm în povești diferite

am adormit adesea atrasă de ecoul poveștilor despre tine, în care îmi imaginam că ești fericit,
că ți-ai întâlnit aleasa și că ești bine.

•
deși am tot căzut de pe culmile amintirilor noastre, n-am încetat să mă întreb de ce nu ți-am fost îndeajuns.
imaginea brațelor tale agățate de talia ei mă frânge și astăzi în picături adânci de rouă.

•

ți-am oferit mai mult decât aveai să ceri vreodată, însă n-ai știut că o să mă risipesc.

•

atingerea ei îți pare acum fadă, mută, insipidă și fără culoare,
însă nu îți amintești cum să întreții iubirea, poate dintr-acest motiv o să te port ierta pentru faptul că mi-ai blestemat ființa
și am ajuns să te iubesc în ciuda a tot.

•

probabil să fie frumoasă, însă o adori când tace și asta doar pentru că n-ai învățat încă să iubești.

•

te-am uitat. cât să îți ofer libertatea după care râvneai.
acum dansezi, ești diferit,
te îneci în diverse pahare seci,
și îți mai spui că nu ai întâlnit vreodată iubirea în ochii mei verzi.

•

printre zecile de chipuri șterse, vei dori să poți diferenția

pasiunea aprinsă într-un pahar și o noapte albă, și iubirea necondiționată de dor și distanță.

•

mi-aș fi dorit să te pot prinde și cuprinde
pe când aveai să aluneci flămând de pe zidurile lor,
însă eu am obosit,
iar tu încă mai suporți să fii singurul erou din povestea ta.

•

rămânem o amintire pentru suflet,
iar în colțul paginii – un nume scris în grabă. continuăm să existăm în povești diferite.
– sfârșit