întrebări
ne-au separat, iubite,
toate cele cuvinte mute și îmbrățișări
asurzite de orgolii?
ne-au separat
cei ce luptau cu noi sau ne-am desprins, sfâșiindu-ne între noi?
•
ce formă are adevărul
și oare mai contează el?
•
găsesc într-a mea palmă
un întreg univers,
a cărui continuitate
se află în palma ta.
•
îți pictez,
dacă închizi ochii,
drumul fără de spini
spre inima mea.
•
cu încredere și răbdare
mi-ai urmat pașii.
•
pe la colțuri
mă pierd,
ca prin centru inimii tale
să mă găsești.
•
sunt jumătate om,
jumătate vânt,
îți trec prin suflet
și prin gânduri
și îmi permit să te simt,
te las să mă aduni.
până când, într-o clipă,
un fir bălai din părul ei te-a ademenit,
iar când cu degetele ai atins-o,
te-ai simțit bogat.
•
găsiseși o mină cu aur
și în ochii ei albaștri,
o reflexie pură de-a ta.
•
mi-am cuprins atunci universul
în palmă și cu picioarele-mi ostenite
de la atâția pași pierduți,
am adunat cu ultima putere
castanele din părul brun
și le-am strâns pe toate
într-o coadă nesfârșită.
doar atât am avut de oferit.
•
ce formă are adevărul
și oare mai contează el?
•
cuvintele-ți tăioase
mi-au străpuns palmele.
picături grele din iubirea mea
au pătat degetele prăfuite de urmele noastre.
universul meu e frânt.
•
oare nu simți?
îți strecori mâna prin părul ei
și cu șoapte o alinți.
•
dar când cu degetele-i vopsite
în culori atât de fade
îți atinge centrul palmei,
nu simți că ne trădezi universul?