November 21st

Poate că este doar o întâmplare nefericită să mă aflu prinsă între stațiile de tramvai chiar când sfârșitul lui noiembrie îmbracă forțat întregul oraș într-un strat greoi de dor, rămas din anii trecuți. Nu mi-am propus nici măcar pentru o clipă să pornesc în căutarea ta, și totuși nu m-am putut abține să nu pășesc pe străzile pe unde tu ai călcat, sperând să îți pot recunoaște forma degetelor de la picioare și să le ating cu vârful degetelor mele de la picioare. Niciunul dintre cei prezenți nu mi-au putut confirma că amprentele șterse ar fi ale tale, iar eu am șters din telefonul meu orice indiciu. Mirosul de mandarine îmbibat în zâmbetele străinilor sunt doar un alt fucking reminder: urmează imediat un al treilea decembrie fără tine.

Ce naiba fac aici? De ce nu mai sosește tramvaiul ăsta odată?