Noaptea

Noaptea creează lumi noi și doar cei care rămân treji pot simți că mintea lor se adâncește într-un abur des, iar sufletul prinde viață și își inserează esența în corpul lor. Sufletul cucerește omul doar noaptea. Îl ridică din oboseala zilnică și îi permite să se transforme în ceea ce este el cu adevărat.

Noaptea, stelele se transformă în ploaie, iar norii devin vată pentru a absorbi sângele care se scurge din lună. Probabil de aceea vampirii adoră luna! Luna slăbește și devine ascuțită, iar stelele se fragmentează în colțurile ei și își pierd din lumină. În locurile în care cad, acestea se transformă în semințe urmând ca următoarele nopți să crească și să devină arbori cu flori albe și parfumate. Noaptea preia parfumul florilor și îl răspândește prin vântul care îngheață aleile. În acest timp, oamenii stau în case și își alcătuiesc un calendar al vieții lor. Își analizează trăirile cu bune și cu rele. Se uită peste foi, le colorează în mii de culori, iar la final le aruncă descurajați. Bat din degete pe ritmul muzicii pe care o ascultă și se așază pe pat alcătuindu-și o viață virtuală perfectă. Oamenii adoră aventurile din mintea lor, dar le resping pe cele care li se întâmplă în realitate. Gândirea umană chiar este un mister. Precum noaptea.

Oamenii cred în stelele pe care rar le văd căzând, dar nu și în florile care li se arată zilnic. Ei cred în soarele care le aprinde trupul, dar nu și în vântul care le păstrează amintirile intacte și le oferă parfumul nemuritor.

În miezul nopții, o ceață deasă se întinde. Intră în casele oamenilor și se prelinge peste fețele lor fără ca aceștia să își dea seama. Îi spală de păcatele minții făcute în timpul zilei și le scoate identitățile la iveală. Identitățile lor se diferențiază prin amprente care au culori diferite, combinații de culori, fiecare după puritatea purtătorului…