speranță în miez de noapte

Deschid fereastra din mintea mea la 2 noaptea

și las aerul înghețat să o cuprindă

sau poate vreau doar să iasă fumul acela

nenorocit care mi-a înghițit 

jumătate din vise.

Îmi prind inima și o pun în lanțuri

ca să nu mai alerge după necunoscuții ce

îi dau o bucățică din sandviciul lor 

ci mai degrabă să latre și să-i muște 

să-i străpungă prin vene până spre oase.

Trebuie să îmi îmbunătățesc aparatul din

partea stângă pentru că pixelii de

calitate inferioară de pe retină prezintă imagini

naive ale unor figurine umane.

Îmi desprind mâinile din ațele pline de 

paraziți ce mi le ridică

Și observ sângele ce cade ușor spre

podeaua cu scheleți ce încă se mai roagă 

pentru o a doua șansă.