Iubirea

– Te iubesc, îi spuse Gabriel cu o voce calmă, privind cu grijă în ochii ei de safir.

– Ce vrei să spui prin asta? întrebă Carmen neîncrezătoare.

– Vreau să spun că te prețuiesc pentru ceea ce ești și mereu mă simt confortabil când sunt lângă tine. Prezența ta îmi este un medicament, un leac de frică. Acest sentiment și-a făcut loc în sufletul meu și a alungat gândurile negative cu care mă confruntam, vorbea cu un ton delicat și gesticulând un cerc cu brațele.

– Asta voiam să știu, șopti Carmen. Iubirea este un medicament, iar pacientul ei trebuie să o folosească cu respect, pentru că ea e fragilă. Se rupe ușor și își pierde din esență. Trebuie să știi cum să îl întreții până când îl vei putea transmite prin trupul și sufletul tău, atunci când ești pregătit.

Suntem cu toții, mici sau mari, în căutarea unui acel „ceva” care ne poate schimba viața și să ne redea fericirea de care simțim că avem nevoie. Suntem precum niște plăntuțe care au nevoie de acea cantitate de apă care să le mențină în viață. Odată ce și-au primit porția, ele vor începe să producă fotosinteza, care este benefica viețuitoarelor. Astfel suntem și noi: ființe care au nevoie constantă de iubire pentru a face fapte frumoase. Principala sursă a durerii este lipsa iubirii. Iubirea este un medicament, o speranță de vindecare a sufletului și chiar a trupului. Fie că este iubire de sine sau pentru alții, aceasta trebuie să fie pură și sinceră.

Lipsa iubirii ne-ar transforma în marionete fără scop, nefolositoare. Iubirea se învață, se poate transmite mai repede decât un virus, iar dacă nu există nimeni să ne învețe să o folosim, atunci nu vom putea ajunge prea ușor la ea.