Nostalgie
Sticle sparte pe fundalul negru
și țipete în noaptea lungă.
Chemări ale inimii ce zace uscată
precum un trandafir închis într-o carte.
O pană roșie cade pe umăr,
Se aprinde, e pană de Phoenix!
Îmi arde trupul care cade
într-un asurzitor ecou.
Inima rămâne la fel,
rămâne uscată și neatinsă.
Voiam să îmi ardă inima!
Să devină cenușă, dar ea e șireată,
nu arde, mă lasă să sufăr în eternitate