Medicament poetic

Port cămașa lui Nessus creată din gânduri și vise,

Sunt precum o pasăre ce moare-n cușca sa,

iar singura alinare-i cântarea nostalgică

a cărei esență s-a pierdut.

Sunt pionul negru al unei table de șah

Ce-și apără cu demnitate întreg imperiul sentimental.

Sunt un actor ce-și joacă prea mult piesa,

și începe să trăiască în propriu-i univers fals.

•

Medicament poetic, iar te chem cu ardoare!

Te vreau în reci adieri de vânt tomnatic,

În aer proaspăt de flori valsând la răsărit,

În bucuria atingerii mâinilor mele reci,

Și a unei îmbrățișări strânse.

•

Vindecă-mi sufletul și gândurile de metal,

Încălzește-le și redă-mi-le în pene pure.

Atinge-mi buzele printr-un sărut

Si topește-ți aroma peste ele.

Îmbie-mă cu versuri dulci amărui,

Și poartă-mă-n zbor prin universuri pictate.