OARE CE HAINE POARTĂ ADEVĂRUL?

Contemplez. Încerc cât pot de mult să captez fiecare bucățică din ceea ce văd și să o păstrez în amintirea mea. Încerc să analizez tot, să observ fiecare detaliu arhitectural, fiecare clădire, lumină, fiecare cuplu sau persoană de pe străzile înguste, dar atât de pline de mister și istorie. Încerc să observ lumea care parcă se schimbă odată cu căderea nopții. Observ cum parcă cea de-a doua personalitate a întregului nostru univers își face simțită prezența odată cu dispariția ultimei raze de lumină. 

Stau și admir frumusețea care mă înconjoară. Îți taie respirația. În spatele acestei fațade, mă întreb oare, câte povești, griji și probleme se ascund? Oare câte lacrimi, țipete și îngrijorări se află în spatele acestor frumoase clădiri? Câte zâmbete, râsete incontrolabile, câte povești de iubire păstrează fiecare colțișor al acestui minunat oraș? Întotdeauna mi-a plăcut să îmi imaginez ce se ascunde în spatele fiecărei măști, a fiecărui chip. Am fost mereu curioasă de minunatele povești din spatele celor doi bătrânei care se plimbă zilnic în parc, țînându-se de mâna, de fiecare zâmbet de copil, de fiecare grup de adolescenți care se strânge și petrece timp împreună. În sinea mea, îmi doresc și vreau să cred că toți sunt fericiți, exact așa cum par atunci când mă opresc puțin și îi analizez. Cu toate acestea, știu că lucrurile nu sunt așa. Toți au diferite probleme, drame și se confruntă cu dureri pe care noi nu le vedem. Dar asta facem, ne punem o mască de fiecare dată când vrem să ascundem ce simțitm cu adevărat. Fie că vorbim de o frumoasă experiență, fie de o dezamăgire cumplită. Mi-ar plăcea enorm să reușesc să pot să știu și să înțeleg cu adevărat ceea ce simt cei din jurul meu. Să reușesc să cuprind toate aceste emoții care mă înconjoară și să le strâng pe toate în inima mea, chiar dacă asta ar însemna să mă distrug pe mine. 

Când stau și privesc în jurul meu, asta fac. Încerc să iau cât pot de mult din ceea simt alții, ceea ce arată și ceea ce transmit. Mă face să trăiesc. Fiecare emoție pozitivă pe care reușesc să o strâng, mă bucură și îmi da putere să continui, iar fiecare emoție negativă îmi oferă speranța că deși totul pare distrus, există totuși și un final fericit la un moment dat. Deci, contemplez și încerc să cuprind cât pot de mult ceea ce văd, astfel reușesc să nu uit cât de frumoasă e de fapt viața și că există bucurii chiar și in lucrurile mici.