ÎNȚELESURI

Nu poți sta așa, indiferent! Nu poți să nu priveșți la tot ce te înconjoară și să fii atât de rece! Cum poate să nu îți pese de ceva atât de important? Nu vezi că totul se schimbă? Nimic nu mai e la fel… Nici natură, oamenii nici atât. Ce facem cu situația asta? De ce nu mai vrei să lupți și renunți fără să încerci să schimbi ceva? De ce vrei să dai cu piciorul la tot, la toată muncă noastră, la tot ce cu atâta trudă am construit? Nu pot crede că îmi faci una că asta… Știi e foarte greu să accept că după ce mi-am pus toată încrederea în tine, tu ai ales să renunți. Să renunți!! Nu te voi ierta niciodată pentru asta. Nu pot să accept că cineva atât de special pentru mine, pleacă și nu vrea să lupte pentru ceva atât de important, fericirea noastră. De ce nu vrei să privești în jur? De ce nu vrei să vezi cât de frumos e? Da, lucrurile s-au schimbat, dar e bună schimbarea. Învațăm din ea, construim în jurul ei, creștem datorită ei. Acum doar privește acești oameni din jurul tău: sunt grăbiți, stresați, atât de triști. Vrei să ajungi ca ei? Vrei să nu vezi ceea ce te înconjoară? Vrei să trăiești degeaba? Gândește-te la visurile tale, la ce ți-ai propus să faci cu viațata, gândește-te la ce poți face dacă te folosești de mintea ta, dacă pui și puțin din inima ta în tot ce faci. Ai putea schimbalumea! Dar tu nu vrei, tu vrei să alegi calea ușoară. Să renunți, să fugi. E simplu, nu? Să dai cu piciorul și să îți vezi de viațata ca și când nu s-a întâmplat nimic? Sper să nu regreți. Ești atât de talentat, ai atât de mult potențial, însă îți e greu să faci schimbări. Îmi pare așa de rău de tine. Mă doare că pleci, că nu vrei să accepți realitatea în care trăim. Dar dacă tu nu vrei să continui, cine sunt eu să te opresc?