Iubire din povești

Și dintre atâtea stele, eu am ales să mă îndrăgostesc de un muritor. Dar, parcă ne cunoșteam de o viață întreagă… Ne completam într-un totul, un întreg creat din altă viață. Plin de pasiune și culoare, căci dacă nu ar fi existat, nu s-ar mai fi povestit. O așa întâlnire plină de magie, puteam să jur că l-am simțit. M-am îndrăgostit încă de la primul mesaj, iar la prima îmbrățișare privirile ni s-au aprins și sufletele s-au cuprins cu poftă. Și am știut că din acel moment nu aș mai fi putut să trăiesc fără tine. Ne copletam din silabe, ne înțelegeam fără să vorbim, ne vorbeam fără cuvinte, și ne atingeam fără vorbe. Are cel mai frumos zâmbet, ce se lipește de sufletul meu instant. O aură atât de blândă, ruptă din Rai… O legătură din alte vieți, și o privire atât de caldă ce inima mi-o topește. A luat-o dintre spini și iubire i-a injectat. De acest sentiment să nu mă dezlipesc, căci sunt tânără și el, e paradisul meu… Era o conexiune atât de mare între două persoane care abia s-au cunoscut. Era un vis ireal, nu îmi venea să cred că trăiesc propriul meu destin. Exact la momentul potrivit, în locul potrivit și cu persoana ce avea să mă completeze. Și am înțeles mai târziu, că el e înger trimis de sus. Ocrotitor al sufletului meu fragil. Și baza trupului meu de zahăr…