Terapia de la miezul nopții
Fii scânteia ce îmi aprinde mintea,
Umple-mi inima cu iubire dozată
Și lasă orgoliul să se stingă-n nori,
Îmbracă-mă cu parfumul tău
Să ne lăsăm purtați de ritmul cordial…
•
Îmbată-mă cu săruturi vitale,
Ca atunci când gândul rătăcește departe
Inima să nu se topească prin scrisori,
Și de-ai să verși vinuri pe versuri
Eu am să ard silabe pe coapse.
•
Nu te vreau drept pansament,
Vreau să-ți simt inima cum bate
Să ne pierdem în răsărituri,
Și să ne sărutăm în asfințituri
Iar tandrețea să o legăm de suflet.
•
O să cuprind fumu’-n termos
Și o să te sufoci cu amprentele mele,
Strigătele o să-ți rupă pulsul
Iar sărutul meu te va trezi din transă,
Căci mi-ai căpiat inima cu scântei.
•
Decât să ne pierdem prin defecte,
Vreau să mergem pe aceași punte
Clepsidra distanței să se piardă-n timp,
Iar vremea să ne fie eternă…
Și noi să ne îmbătăm cu realitatea nouă.
•
Nu sunt de gheață
Și tu nu respiri prin pietre,
Împachetează-mă cu brațe
Iar eu te așez cu blândețe,
Printre dorințe letale.
•
Vreau să simți supradoza afectivă,
Decât picături de ceară…
Nu vreau să-ți ard amintirea
Vreau să te ancorez în prezent,
În refrenul vieții mele.