Terapia de la miezul nopții

Fii scânteia ce îmi aprinde mintea, 

Umple-mi inima cu iubire dozată

Și lasă orgoliul să se stingă-n nori, 

Îmbracă-mă cu parfumul tău

Să ne lăsăm purtați de ritmul cordial… 

Îmbată-mă cu săruturi vitale, 

Ca atunci când gândul rătăcește departe

Inima să nu se topească prin scrisori, 

Și de-ai să verși vinuri pe versuri 

Eu am să ard silabe pe coapse. 

Nu te vreau drept pansament, 

Vreau să-ți simt inima cum bate

Să ne pierdem în răsărituri, 

Și să ne sărutăm în asfințituri 

Iar tandrețea să o legăm de suflet. 

O să cuprind fumu’-n termos 

Și o să te sufoci cu amprentele mele, 

Strigătele o să-ți rupă pulsul 

Iar sărutul meu te va trezi din transă, 

Căci mi-ai căpiat inima cu scântei. 

Decât să ne pierdem prin defecte, 

Vreau să mergem pe aceași punte 

Clepsidra distanței să se piardă-n timp,

Iar vremea să ne fie eternă… 

Și noi să ne îmbătăm cu realitatea nouă. 

Nu sunt de gheață 

Și tu nu respiri prin pietre, 

Împachetează-mă cu brațe

Iar eu te așez cu blândețe, 

Printre dorințe letale. 

Vreau să simți supradoza afectivă, 

Decât picături de ceară… 

Nu vreau să-ți ard amintirea

Vreau să te ancorez în prezent, 

În refrenul vieții mele.

Lasă un răspuns

Newsletter

Signup our newsletter to get update information, news or insight.