Strigăt închis

Pereții inimii sunt de gheață, 

Iar sufletul s-a congelat de dor 

Prin câte lumi să mai trec? 

Iubirea reală să o cunosc…

Și măștile să se sugrume. 

•

M-am tot lovit de ziduri goale, 

Pielea arterelor s-a defrișat înspăimântător Pulsul îmi seacă și rațiunea îmi piere,

Când de iubire viața mi-e stoarsă… 

Iar gândurile se îneacă în scenarii. 

•

Chipuri fardate și suflete prăfuite 

Așa sunt fantomele în trup de om, 

Fără sentimente și idealuri 

Și bate în inima mea o speranță, 

Un strigăt nestingherit. 

•

Ce plutește lin prin vene, 

Tristețea o secerează 

Și sunt dementă, tot mai dementă, 

De refrenul vocii tale

Strig în magafoane, 

Dar nu mă aude nimeni… 

•

Tandrețea îmi cuprinde sufletul 

Iar noi suntem piese dintr-un joc, 

Fiindcă ne completăm perfect 

Într-un tablou de tip portret, 

Astăzi tăcerea se sfârșește 

Și glasul iubiri trăiește.