Mugurașii inimii

Zeci de petale plutesc pe blânda adiere de vânt. Ghidați de pulsul inimii flămând. Astăzi ai săi muguri înfloresc, și se scutură de coajă. Se hrănesc din bunătate și se ofilesc din răutate. Fiindcă ființă cei îi poartă, nu cunoaște suferința. Deși, a fost sub tutela fricii ani la rând, azi se dezmorțește în parfum de primăvară. Prinde curaj și minunează, cu al ei glas de privighetoare. Mânuiește cu pasiune norocul ce o înconjoară. Căci știe câte eșecuri a fost nevoită să înfrunte. Zile gri și zile negre, astea i-au ofilit ventriculele. Dar niciodată ura nu a pătruns în atrii, pentru că are muguri nemuritori. O inimă de aur care s-a regenerat complet. E îmbibată cu dăruire nemărginită și o bunătate divină. Creată din iubire autentică, ca la rândul ei să dăruiască flori pe oriunde trece.