În mormânt

În seninul cerului îți văd veselia

În miezul pământului ți se naște melancolia.

Nu îmbrățișează cerul câte stele sunt

Iar eu cânt iubirea suletului meu mărunt.

•

În zadar te caut în orizonturi depărtate

În rugăciunea mea să mă-nec în a apelor libertate.

Mă pierd cu mintea prin cuvintele cărților străine

Iar pe-al meu urlet mut îl înțelege cine?

•

În semințe de mac mă-ngrop până la gât

În largul întunericului inima mi-am vândut

Ca lumina mormântului tău să reînvie

Și-al tău trup să se elobereze din colivie.

•

În chinuri și-n doruri dragostea ți-o cânt

În îmbrățișarea scândurilor de sub pământ

Tu s-auzi ecoul dulce-al inimii mele

Chiar de mă sufocă mustrarea crucii grele.