Crima din California-Partea a X-a

Căutările continuase, iar Jeannette nu găsise încă persoana de care s-a ciocnit ucigașul Minei în noaptea crimei. Polițiștii încă nu îi știau numele, dar fața i se văzuse foarte bine, așa că a fost dat în urmărire. Era un bărbat înalt, solid și cu părul șaten, iar după ciocnire acesta nu a mai apărut pe nicio cameră de supraveghere. Totuși, Jeannette puse toate piesele cap la cap. Avea un om nevinovat în închisoare, lumea bârfitoare în spate, o batistă care nu a fost de folos, dar și o pistă foarte bună. Se mai gândise că polițiștii doar au găsit niște indicii, dar nu s-au interesat despre cum a fost viața Minei până la crimă. Astfel, Jeannette luase legătura cu părinții fetei și le ceruse permisiunea pentru a cotrobăi și mai bine prin camera tinerei, deoarece ultima dată nu au fost percheziționate și lucrurile Minei. Oricum, Jeannette se gândise la aceste lucruri și începuse cu dulapul. Tânăra avea multe haine, genți, dar și rochii. După crimă, camera ei a rămas la fel, deoarece părinții acesteia nu au mai vrut să intre acolo. Doamna comisar observase pozele de familie, televizorul, dar și niște rafturi. Se plimbase de câteva ori prin camera tinerei și se puse pe patul ei, gândindu-se la ce s-a întâmplat în noaptea crimei. După, se puse cu capul pe pat și se uita cu atenție la ce se afla în jurul ei. Văzuse lângă ea două noptiere, iar în prima se aflau și alte poze de familie. Jeannette spera să găsească ceva în următoarea noptieră. Trase de sertar și nu se deschise. Mai trase o dată și Jeannette își dăduse seama că era încuiat. Credea că Mina l-a închis, dar nu știa de ce. Până la urmă, Jeannette deschise sertarul cu ajutorul unei clame și găsise un stick de memorie care o făcuse să zâmbească, deoarece era sigură că răspunsurile la întrebările acesteia se aflau acolo.