Avem iluzii la colţul gurii
Poate că trăim într-o minciună, iar tot ce ni se întâmpă este un vis. Fix visătorii care trăiesc în visul greşit, având subconştientul altcuiva. Atunci, ne este frică să căutăm adevărul, deoarece ştim că vom muri fără discuţii. Ne macină fiecare întrebare legată de sensul vieţii noastre şi vrem să ne descoperim, dar nu putem datorită blocajelor energetice. Totuşi, ne place să trăim în lumea noastră, chiar dacă ştim că ne va întâmpina alta cu timpul. Ştim că forţele răului şi binelui ne pândesc, urmărindu-ne încă de la naştere. Nu, nu sunt ursitoare. Cu fiecare dilatare a pupilei, cu fiecare tremurat doritor al pielii de afecţiune şi cu fiecare moment de intimitate, facem cunoştinţă cu noi versiuni vulnerabile ale noastre. Încă reuşim să le ţinem în frâu, chiar dacă vrem să le eliberăm, să ne cunoască cu toţii acea parte ascunsă. Pur şi simplu, acceptăm tot. Acceptăm că trebuie să aşteptăm, dar mai ales acceptăm că ne-au fost vândute gogoşi, iar la colţul gurii ciocolata acestora s-a întărit. Nu, nu putem şterge acea pată de ciocolată, nici trecutul, aşteptările sau dorinţele pe care le avem. Încă trăim în propriul cerc vicios creat de noi, sclavi ai aceeaşi iluzii. Oricum, când ne vom da seama că buzele noastre se vor usca de la atâtea iluzii şi cum vom reuşi să ne ştergem colţul gurii, pentru a scăpa de ele?