Un jurnal periculos pe mâini greşite
Avea pe măsuţa din trenul România-Ungaria doar un jurnal gros, înfăşurat cu o aţă tot groasă, dar şi o sticlă cu apă alături de un stilou negru. Valentina s-a dus la baia din tren şi a stat doar un sfert de oră, căci era coadă. În acest timp, era atentă la toate gesturile din jur, la băiatul care mânca chipsuri şi asculta muzică la căşti zâmbind larg, la o bătrână care citea dintr-o carte mică, nevăzându-i titlul, dar şi la mulţimea de oameni care comunicau între ei. În acest timp, toţi aceştia, inclusiv ea, se mişcau şi vedeau cu o viteză medie, peisajele care dispar într-o secundă. Dădea din picior liniştită şi aştepta să intre în grupul sanitar. În faţa ei mai era o fată pitică, de maxim 17 ani, într-o rochie maro ca a ei. Îi atrase atenţia doar înălţimea şi tatuajul de la încheietură cu un infinit tăiat. După câteva secunde, intrase în toaletă şi se uitase în oglindă. Machiajul ei era perfect, bereta roşie nu avea nicio scamă, iar hainele sale erau impecabile. Părul şaten umflat era luat de vânt, căci geamul din tren era deschis, dar nu-i păsa. Respirase câteva secunde, iar după ieşise. Trecuse prin două vagoane şi se uita iar în jur la acţiunile făcute de oameni. Păşea uşor cu eleganţă, iar dintr-o dată tresărise, dar îşi păstrase calmul. Jurnalul gros dispăruse. A lipsit doar un sfert de oră şi mai erau doar sticla cu apă şi stiloul. Se uitase panicată pe partea cealaltă, unde era un bătrân care părea că îşi pierdea din memorie din cauza bătrâneţii prezente, aşa că nu îl mai întrebase dacă a văzut ceva. Cine ar fi putut şti că va pleca în Ungaria, luându-şi câţiva bani, haine şi cel mai preţios lucru din viaţa ei, acel jurnal? În afară de fostul ei soţ, Mihai, înalt şi brunet, care a înşelat-o cu o puştoaică cu un tatuaj, nu mai bănuia pe nimeni. „Puştoaică cu un tatuaj.” ! Se aşezase pe scaun şi gândise logic, speriată. Au fost aici, iar Mihai i-a luat jurnalul, ca să afle dacă şi Valentina l-a înşelat, dar în acel jurnal sunt alte mărturisiri. Trebuia să ştie cum au aflat că ea va pleca şi ce vor să facă cu acel jurnal, care pe mâini greşite, ar distruge-o. Trenul se va opri într-un alt sfert de oră la următoarea staţie, iar ea trebuia să-i găsească, să-şi ia jurnalul pe furiş până când nu-l vor citi şi să se facă dispărută, deoarece, la pariu că ei vor să o urmărească şi să afle ce va face în Ungaria. Peste un alt sfert de oră…