Trebuie şi poţi!

Avem aripi transparente la spate, dar nu credem că acestea pot zbura ca să călătorim prin lumea cerului şi să vedem realitatea. Suntem conştienţi că lumea are colţi care se înfing în straturile noastre sensibile de piele, desfăşurându-se procesul de durere. Avem idei ce ne sâcâie întruna să le scriem pe ciorne, dar le salvăm în telefon şi mai avem cicatrici stocate în aparatul cardiac. Noi nu am crezut niciodată că din propria minte putem făuri invenţiile pe care le visăm şi nici nu ştim când o să le construim.

Poate că atunci când în interiorul nostru se va trezi o energie adormită şi misterioasă, vom putea învia ce e mort, dar până atunci aşteptăm să înviem cu totul. Inima să bată mai tare, neuronii să fie mai activi şi să simţim o fărâmă de fericire cum e digerată. În acel moment când vom simţi încrederea de sine, aceasta se va împleti cu o speranţă arzătoare ce va lumina bolta propriei minţi care este capabilă să pipăie imposibilul. Vom putea afla ce se află la capătul curcubeului, iar acest mister va fi în sfârşit rezolvat sau să descoperim răspunsul la întrebarea “Cum ar fi dacă ar fi?”. Trebuie să învie o scânteie energetică din propriul corp, să îţi lumineze becul propriei minţi, alimentându-ţi dorinţa de “a vrea”.

Poţi trezi felina din tine care acum zace pe covorul plâmânior, iar odată cu hrănirea acesteia, vei realiza câtă putere şi dorinţă se afla în propriul corp. Se zice că schimbarea începe cu schimbarea ta, dar şi a unghiului din care priveşti. Nu trăi cu regrete, prinde curaj când îţi cresc aripile şi convinge felina din tine că trebuie să faci acel pas spre schimbare. Trebuie şi poţi!