Noi, colecţionarii

Nu ştiam până la un moment dat, că sunt o colecţionară. De fapt, colecţionez ce prind: tablouri, agende, stickere, pixuri, story-uri, chiar şi amintiri. Aceste amintiri sunt în locuri sigure, arhivate în foldere, iar folderele sunt strâns legate de stăpânul lor, un laptop alb ce vrea să iasă la pensie. Poate că eu nu vreau să iasă la pensie şi cred că nici el nu prea ar vrea. Noi, colecţionarii, ne înţelegem între noi. De asemenea, suntem foarte organizaţi, dar avem ceva în comun: iubim lucrurile mici, dar semnificative. Dacă s-ar face un meeting al colecţionarilor, ar veni aproape toată planeta. Totuşi, poate că şi tu colecţionezi ceva, dar nu ştii, ceva mărunt, ceva pe care nu-l observi. Oricum, vei observa acel ceva într-o bună zi când un bătrân îşi va număra obiectele colecţionate dintr-o cutie, într-o zi cu soare, iar tu te vei întreba ce este acolo. De atunci, vei deschide larg ochii şi te vei întreba ce avea acel bătrân în cutie. Vei afla răspunsul când te vei afla la bătrâneţe şi când viaţa va avea alt miros. Până atunci, continuă să observi colecţionarii şi să nu-i înţelegi. Nici pe mine să nu mă înţelegi, copile.