Sfârşitul unei generaţii

Razele soarelui lipicioase şi-au părăsit stăpânul celest asemenea cioburilor unui bec care aterizează la sol. Din păcate, ele s-au lipit pe frunzele copacilor, iar astfel acestea au ars. Copacii au rămas goi în natură, intrând în pâmânt de ruşine. Florile au fost smulse de vânt, purtându-le în lumi străine. Natura s-a transformat val-vârtej într-un deşert. Casele au fost acaparate de extratereştrii, făcându-şi de cap acolo, cum ar fi: să facă dezordine în baie, neştiind cum să folosească o chiuvetă, să guste feliile rămase de pizza, neştiind ce sunt, să bage mâna în focul produs de aragaz, puterile lor încărcându-se, dar să se şi holbeze la un televizor. Pur şi simplu, ciudăţeniile îşi fac de cap când oamenii nu mai sunt. Verdeaţa a dispărut. Păsările sunt soliste ale cerului acum, iar noi suntem în întunericul luminat de stele. Nu ştim dacă suntem în centrul Universului, iar dacă am fi, asta ar însemna că suntem norocoşi. Poate că ăsta este iadul, dar este prea drăguţ la început. Nu ne vedem între noi, dar ne simţim prezenţa cu şiroaiele de lacrimi umede, pe care am vrea să le mâncăm, dar sunt toxice. Poate că ei ne văd de pe acel ecran, dar nu ştiu cine suntem. Ne despart structura diferită a corpului, ţesuturile, dar şi gândirea. Să fim serioşi. Nu puteam avea aceeaşi gândire ca a extratereştilor. Este imposibil. La pariu că ei vor să ne omoare, pentru că le este frică de noi, dar până să realizeze că mai este o altă specie, ei pipăie pereţii şi se acomodează cu mersul pe două picioare. Au nevoie de instrucţiuni pe Terra şi poate de haine normale. Nu ştiu ce este căldura, deoarece planeta a ajuns toată ca un deşert şi animalele au fost sortite pierii. Doar casele au rămas, goale cu geamuri şi uşi. OZN-urile lor se plimbă prin spaţiu şi uneori pe pământ. De ce niciun astronaut sau navă spaţială nu le-a observat? Se ascundeau prea bine, iar acum defilează pe planeta noastră. Zăbrelele închisorii noastre din iad reci, mai reci decât noi şi toate ghemoatecele de suflete la un loc. Ne acceptăm sfârşitul şi îi lăsăm să ne corupă aşa cum vor…