Rutina nocivă

Presiunea doreşte s-o car peste tot, să-mi sufle-n ceafă şi să facă înconjurul lumii, dar sunt prea obosită. Vrea să cucerească munţii, dar eu sunt lipită de un parchet rece şi nu e iarnă. Primăvara încă îşi cântă doinele de dragoste la flaut şi îşi hrăneşte fluturii, dar eu ca o scorpie îmi hrănesc friciile ţinute în borcan. Astfel, fiecare frică mi-a savurat sângele pe îndelete alături de fiecare mişcare greşită, iar eu îmi simt acele respiraţii tremurânde ce se grăbesc. Aşa de rapide, dar din păcate nu vor prinde niciun tren, deoarece eu stau şi nu fac nimic. Doar hrănesc o presiune şi o frică, fiind înfometată. Nici nu ştiu ce să mănânc, deoarece nimic nu este bun sau este expirat uneori. Întotdeauna mi-am dorit mai mult, cum ar fi să fac baie pe un nor sau să pictez crestele munţilor. Încă sunt lipită pe acel parchet şi sunt aproape goală. Ca de obicei, nu ştiu ce să fac ca să fie totul bine. Nici sfaturile nu mă mai excită să fac mai multe, dar nici vorbele nu mă mai alină. Efectele nu nasc alte efecte, doar gânduri posomorâte la ceasurile nopţii când vreau să fiu liniştită. Nu voi fi niciodată calmă, deoarece nu vreau să mă odihnesc, nu vreau să evoluez sau nu vreau să schimb temperatura camerei, căci zac într-un congelator, iar apă mi-e laptele şi mâncarea, mierea mucegăită, chiar dacă nici pe acestea nu le savurez. Parchetul acelui congelator va fi mâncat de furnici, iar ele îşi vor face drum spre creierul meu, pentru a-l seca de puteri. Din păcate, acestea nu ştiu că eu nu mai sunt puternică de ieri şi leşinată de tot de azi. Nimeni nu m-a cunoscut din punct de vedere atomic şi spiritual. Păcătoasa care la slujbele bisericeşti nu se duce, dar sfânta care se roagă în fiecare seară, neştiing exact pentru ce. Pentru un trai pe luna atrăgătoare cu toţi sfinţii ce se ascund după aceasta sau pentru dominarea pământului în pijamale? Nedumerirea se ascunde în cearcănele umflate şi în sângele diluat, iar tremuratul în fiecare noapte devine mai gălăgios. Poate că aşa este mereu, o gălăgie pe care nimeni nu o aude şi o fiinţă nebună care aşteaptă salvarea agonizând în propria casă, incomodată de stări şi schimbări neprevăzute. Până când venele vor plesni cu mâzgă din creier şi vanilie din gură…