Blog

Ceva din mine ceva din mine încă e de părere că Dumnezeu m-a făcut Adam. și cred că acel ceva îmi e coasta, fiindcă îți

doi păcătoși și un măr ne plătim păcatele pe pământ  pare că le plătește și el pentru noi dar, până la urmă cine a păcătuit,

a fost odat’ o seară de mai și un surâs în vânt și un suflet purtat de adiere pân ‘ la mine și iubeam pentru

înfometare întinsă pe podea privesc tavanul și amețesc. mi se rupe sufletul  și-mi pleacă fluturii din stomac. mi-e foame de septembrie, mi-e dor de aripi,

dulciuri amare se scurge prin podea mirosul de toamnă îți aud pașii cum coboară din mansardă • stau întinsă pe covor mă surprinde adierea o

ne jucăm mi-ai pus mâinile la ochi am tăcut ai început numărătoarea vreau să te aud • îmi încep căutarea calc apăsat în scara blocului

început de sfârșit e liniște și e miros de decembrie e frig și e aromă de greșeli e o cabană-n Tocile  și e început de

e acum am intrat pe ușă încet am ascultat liniștea sunt dement m-am îmbatat de moarte trăiesc plec cu gândul prea departe privesc la stele

închisoare în pahare goale șoapte-n întuneric răsună cu ecou te ridici de pe pat și te-mraci cu un tricou pași-ți merg încet pui mâna pe

goliciune și esențe ești spart și te privesc atât de profund îmi văd reflexia-n tine suntem amândoi berbeci  • aseară când ne-am culcat puteam să