e acum
am intrat pe ușă
încet
am ascultat liniștea
sunt dement
m-am îmbatat de moarte
trăiesc
plec cu gândul prea departe
privesc
la stele ce cad la ferestre
înregistrez
cu jurnalul ce-mi e microfon
vibrez
și simt cum îmi pleacă podeaua
de sub picioare
de acum în vene părerea altora
moare
sunt doar eu și o sută de
oameni
dacă trăiam în vremuri uitate
aș fi avut plase pline de
galbeni
și-mi plânge chitara de dorul
tău
pașii îmi merg greu căci mi-e
rău
și clapele se pierd printre versuri
grele
pentru că vorbele dor mai tare
și trec mai repede decât
orele
care ni se scurg printre
degete
și se topesc pe pielea noastră goală de
suflete
cred că mi s-a stricat
lucrarea
și s-a pierdut pe drum
sincronizarea
cablurile mi s-au înecat în
minte
părea totul gol, dar inima mă
minte
așa că mă împiedic printe cei
o sută
și las microfonul să cadă
pe lângă gălăgia
născuta
din prea multe vorbe pentru
azi
mi-a ajuns, vreau să pun capul
pe umărul tău de sprijin
dar tu îmi
cazi
îmi ești din nou
cuvânt
te joci cu mintea mea în
gând
îmi închid ochii
oricum
e prea târziu
sau prea devreme
e acum