e acum

am intrat pe ușă

încet

am ascultat liniștea

sunt dement

m-am îmbatat de moarte

trăiesc

plec cu gândul prea departe

privesc

la stele ce cad la ferestre

înregistrez

cu jurnalul ce-mi e microfon

vibrez

și simt cum îmi pleacă podeaua

de sub picioare

de acum în vene părerea altora

moare 

sunt doar eu și o sută de

oameni

dacă trăiam în vremuri uitate

aș fi avut plase pline de

galbeni

și-mi plânge chitara de dorul 

tău

pașii îmi merg greu căci mi-e

rău

și clapele se pierd printre versuri

grele

pentru că vorbele dor mai tare 

și trec mai repede decât

orele

care ni se scurg printre 

degete

și se topesc pe pielea noastră goală de

suflete

cred că mi s-a stricat 

lucrarea

și s-a pierdut pe drum

sincronizarea

cablurile mi s-au înecat în 

minte

părea totul gol, dar inima mă

minte

așa că mă împiedic printe cei 

o sută

și las microfonul să cadă

pe lângă gălăgia

născuta

din prea multe vorbe pentru 

azi

mi-a ajuns, vreau să pun capul

pe umărul tău de sprijin

dar tu îmi

cazi

îmi ești din nou

cuvânt

te joci cu mintea mea în

gând

îmi închid ochii

oricum

e prea târziu

sau prea devreme

e acum

Lasă un răspuns

Newsletter

Signup our newsletter to get update information, news or insight.