început de sfârșit

e liniște și e miros de decembrie

e frig și e aromă de greșeli

e o cabană-n Tocile 

și e început de primăvară

mi-e teama



se contopesc povești

se aud șoapte între pereți

se sparg geamuri și amintiri 

și se plâng copacii în ceruri

că vor mai mult 



ne plângem și noi

e tremur de nemulțumire

închidem ochii încet

și dispărem printre brazi

ne e dor de tehnologie



e zi deși miroase a seară

februarie deși miroase a decembrie

e tristețe-n aer deși e sărbătoare

și e grup deși pare destrămare



e viață-n plin pântec

fără fărâme de sfârșit

e o cabana-n Tocile

și e început de frig

Lasă un răspuns