Blog

cioburi de copil e o păpușă in colțul stâng îmi plânge anii cele două noptiere sunt prăfuite  patul nefăcut și podeaua plină de lacrimi  •

te rog nu mă lăsa lasă-mă să-ți cos amintirile-n constelații și luminează-mi serile ziua țin ochii închiși mă doare prea mult să-i deschid și să

Bolnavă toate lucrurile se întâmplă cu un scop bine prescris, am de luat prea multe pastile ca să mă integrez într-un cerc ucis de prejudecăți

Pe vremea mea ”Pe vremea mea”, mi-a spus bunica, “Soarele părea să piară, Voi acum măcar aveți Ecrane să vă lumineze în seară.   Și

scrisori, vin și eșarfe se aprinde becul dispar simt sete de sânge îmi ești murdar din cap până-n picioare te gust și-mi ești amar •

Azi, nu mi-e dor Lumina se mărește, cu cât mă aproprii mai tare, Se pierde întunericul în destine. mă pierd și eu… de mine tine.   Și-mi crește pulsul,

Mâine Închid ochii si scrâncesc. Același timp, care se scurge, Același sentiment de răbdare care fuge, Aceleași visuri care-s prea îndepărtate.   Durere. Nici nu

Iubesc… Cât de mult iubesc azi. Să-mi fiu, Să-mi fii.   Tare greu mi-a fost Să-mi ridic picioarele tremurânde De pe solul cel anost, Către

dragule azi… alergând pe străziile pustii ori prea pline de oameni care ne vor zări, dar nu ne pasa suntem așa cum ne dorim, poate