închisoare în pahare goale

șoapte-n întuneric

răsună cu ecou

te ridici de pe pat

și te-mraci cu un tricou

pași-ți merg încet

pui mâna pe clanță

îți vezi soarta-n ochi

îți aud vocea spunând:

“e nedrept”

•

se naște un vânt scurt

din vorbele tale

goale de ironie

simt că te pierzi în furt

strălucește viitorul

prin crăpătura ușii

ne leagă cătușele mintea

e crud cu noi Creatorul.

•

îți urmez tălpile desculțe

și lăsăm în urma noastră

paharele goale de vin

așteptând legea să ne-nalțe.

•

brațe grele ne poartă pe poteci 

ne închid sufletele după gratii

dar îți am corpul implantat în minte

te port în gând

dar

îmi pleci

mă las pe vine

și suspin

acum am timp de gândire

dar nu de

tine

•

și-mi las pieptul 

să mi se rupă-n două

în lumina Lunii roz

deja mi-e dor de 

zgomotul

ce ți se năzărea printre buze

pentru mine

•

îți întind bucată ruptă

din inima mea

o iei fără să pui întrebări

m-am pierdut în luptă

căci nu mi-ai fost

soldat

m-ai părăsit la altarul

tribunalului

acum spune-mi:

m-ai fi așteptat?

(poza)

eternitatea fuge de noi

se scurge prin conducte

plutim în închisoare

ne suntem deținuți goi

de speranță

dar te aștept și azi

și mâine dacă vrei

deși am obosit să

iubesc

nu-mi pierd firea

vreau să ți-o dau ție-n dar

și să te prind

de vrei să-mi cazi.

•

s-a stins lumina în penitenciar

suntem din nou

învăluiți în întuneric

nu te mai văd atât de clar

cerul nu-mi e luminat

dar știu unde te găsesc

te întâlnești cu Luna

eu oare

destul nu te-am luminat?

•

gata!

mi-a ajuns

te mai aștept doar azi

în timp ce timidă-mi

mușc buza de jos

și mi se inundă simțurile

iar sunt doar plină de alcool

totul e vis, dar incolor

căci viața fără tine

îmi e chin

•

da, într-adevăr

înainte să mă sperie soarta

băuserăm amândoi vin…