Tot

Am răsăritul în ochi,

Rămas acolo în culori de speranță și eternitate

Încă din ziua în care te-am văzut pentru prima dată.

Și mai am cu mine mâna ta care se-mpletește euforic într-ale mele,

Unindu-se în corzi de vioară care ne cântă despre amor.

Și poate e de la o doză prea mare de serotonină,

Dar nici nu vreau mai mult,

Îmi sunt de-ajuns nopțile pline de îmbrățișări contopitoare sub lumina stelelor,

Mirosul dulce al fumului de țigară îmbibat în hainele noastre

Sau furnicăturile care îmi străbat buzele atunci când le ating pe ale tale…

Am atât de puțin, dar totuși pentru mine e tot ce îmi trebuie.

Și poate e greșit să îmi văd viitorul proiectat doar de lumina inimii tale,

Fiindcă lumea s-ar opri atunci când ai pleca,

Însă ești tot ce am acum

Și nu te pot vedea altfel.