Ți-am mai lăsat

Ți-am mai lăsat

Pe masa din bucătărie

O cană cu urmele zâmbetului meu pe ea.

În rest, am luat totul cu mine.

Amintiri,

Lacrimi,

Urlete,

Chiar și perna cu mirosul meu adânc îmbibat în ea.

Mă gândeam că dacă le las în urmă te-ar durea prea tare,

Așa că am decis să le iau eu și să le port povara

În inima mea mică și istovită

De la atâta ceartă împletită dureros cu iubirea pe care ți-o port.

Nu-ți face griji pentru mine,

O să mă descurc cu ele,

Doar promite-mi te rog că nu vei lăsa pe nimeni să spele cana.