Foaie de testament

Oare dragostea trece prin mintea noastră așa cum trece gustul unui sărut fierbinte, în urma îmbăierii cu flori de trandafir galben?
Sau rămâne dureros întipărită, precum cerneala pe foile de testament, până când timpul va sări în ajutor?
Oare scrisorile de dragoste din adolescență și flirtul jucăuș vor mai avea același farmec după ce ne pierdem esența?
Sau vom privi cu milă spre trecut atunci când ne vom duce copiii la grădiniță, întrebându-ne de ce eram, oare, așa naivi?
Dar de unde să știm dacă inima ne bate pentru eternitate, sau doar pentru o singură noapte…
Cine ne oferă siguranța că îl vom avea pe Cupidon de partea noastră pentru tot restul vieții, sau că finalul poveștii ne va fi fericit?
Mă tem că nu există o asemenea persoană, pentru că finalurile fericite nu sunt posibile.
Nu cu adevărat.