Întuneric

Pupilele mi se măresc,

Iar inima mi se strânge

Până la nivelul unui purice.

Îmi ard ochii de albul

Tăcut al cerlui –

Și el mă judecă acum.

Plămânii uită să mai permită

Aerului din ei să iasă.

Venele din mine mă strâng

ușor de gât și mă sufocă.

Urechile îmi sunt înfundate

De țipetele ascuțite ale buzelor mele,

Timpul trece.

Sunt tot mai apăsată de

oameni,

iubire

și propria-mi conștiință.

Mă destram si rămâne întuneric.